Sub presiunea timpului

De prea multe ori suntem presaţi de timp. Trăim într-un secol al vitezei asta obligandu-ne sa grabim anumite lucruri, care de cele mai multe ori implica fapte si sentimente. Astazi, copilul de 10 ani se grabeste sa puna prima tigare in gura de frica celorlati din “gasca” . La scoala adolescentii incep sa-si faca jointuri pentru a fi cool, fete sub 14 ani ajung sa aiba primul contact sexual pentru ca realizeaza posibilitatea pierderi iubitului in caz contrar, baietii de pana in 16 ani vor sa fie „smecheri” , astfel incat la o miscare mai brusca le cad cutitele din buzunare.
Cele mentionate mai sus, sunt doar o mica parte din ce se intampla in viata de zi cu zi a adolescentilor, adultii de cele mai multe ori incostienti, trec cu vederea peste aceste aspecte. Probabil nici unul dintre ei nu constientizeaza ca si propriului copil i-se poate intampla acelasi lucru, avand ca motiv probleme familiale, lipsa banilor si atentia deficitara acordata in unele cazuri copiilor.
Bineinteles ca la extrema cealaltalta exista si „copii speranta”. In secolul XXI, supranumit si secolul vitezei se poate observa diferenta dintre generatii: bunica spala la mana, mama avea vesnica masina „Albalux” , iar azi noi avem masini de spalat automate: o programezi si spala. Bunicul nici macar nu stia de existenta calculatorului, tata a cumparat unul dar habarn’nuare sa il foloseasca, iar azi unii copii parca se nasc invatati.
De asemenea, tinerii de azi cunosc mult mai bine procedurile medicale decat o faceau alta data parintii sau bunicii lor. Datorita acestor argumnte, tindem sa credem ipoteza existentei Copiilor Indigo, copii ce se preconizeaza ca vor salva lumea.
Ar fi multe explicatii de dat, dar cred ca fiecare dintre noi a observat mai mult sau mai putin diferentele dintre cei nascuti in ultimii 20 ani si cei nascuti acum 100, nu atat fizice cat mentale. Unora le-au trebuit poate o viata sa intelega ce azi copiii la 15,16 ani stiu si constientizeaza. Si totusi … astazi parca oamenii nu isi mai traiesc viata cu atata intensitate ca inainte. Nu isi dau seama ca grijile cotidiene nu le permit sa iubeasca si sa aprecieze oamenii la adevarata lor valoare, dar totusi isi gasesc timp sa judece, sa ignore si sa „loveasca” exact acolo unde este mai dureros. Discuta despre diferentele rasiale,j udeca oamenii pe criteriul imbracamintii, al muzicii pe care o asculta ,al aspectului fizic. Nimeni nu e obligat sa stea de vorba cu un om nespalat sau prost, dar pentru asta nu e nevoie sa il excluzi din societate. Poate ca nici unul dintre noi nu ii cunoaste motivul pentru care e asa. Nu e nevoie nici sa ignori oamenii cu anumite handicapuri, deoarece handicapul lor e doar fizic nu si sufletesc, cum probabil este al aceluia care ii da la o parte.
Dupa tot ce am scis mai sus sper ca „presiunea timpului” sa nu va afecteze sufletul si sa va gasiti timp pentru copii, batrani, oameni bolnavi si in primul rand pentru miracolul din voi.